Cristian Staicu | Despre Psihologia Analitica
16779
page-template,page-template-full_width,page-template-full_width-php,page,page-id-16779,ajax_fade,page_not_loaded,,wpb-js-composer js-comp-ver-5.0.1,vc_responsive
 

Despre Psihologia Analitica

“Cel ce priveste in afara, viseaza

Cel ce priveste in interior, se trezeste”

 

Carl Gustav Jung

Carl Gustav Jung (1875-1961), psihiatru elvetian si fondator al psihologiei analitice, a fost unul dintre marii exploratori ai lumii interioare a psihicului. Si-a inceput cariera profesionala tratand pacienti si conducand cercetari la clinica Burgholzi din Zurich, la acea vreme cel mai faimos spital psihiatric din Europa. In anul 1906 Jung l-a intalnit pe Sigmund Freud iar cei doi au inceput o colaborare pentru a cartografia taramurile subconstientului.

 

Dar in timp ce Freud isi baza teoriile pe o singura tema dominanta, mitul grecesc al lui Oedip, Jung a concluzionat ca o bogatie de teme mitologice se exprima universal in vise si fantezii. El a inteles aceste teme ca puternice arhetipe care afecteaza felul in care traim, gandim and feelsi simtim. Jung a continuat sa-si dezvolte propriul model al mintii si propria abordare a analizei si in 1913, an in care Jung paraseste miscarea psihanalitica, a brevetat termenul de ‘Psihologie Analitica’ pentru a identifica ceea ce el numea o noua stiinta psihologica vazuta de el ca fiind evoluata din “psihologia de profunzime” in principal dezvoltata de Freud si Adler. Jung a pretins mereu ca psihologia sa este o stiinta cu baze empirice, care imbratiseaza teoria, metodele, scrierile si cercetarile  originare, cat si practia psihoterapeutica.

 

Se pot gasi idei si perspective “pre-moderne” si “moderne” in psihologia lui Jung, dar intreaga sa atitudine asupra psihicului este cu totul “post-moderna”: metafora sa centrala este atat dialogul dintre constiinta si subconstient cat si interactiunea dintre subiect si obiect, Eu si Tu, sau suflet si materie. Metafora centrala a psihologiei lui Jung trebuie sa fie sufletul, din moment ce este datoria psihologului de a oferi psihicului o narativa plina de inteles, de a oferi sufletului o poveste potrivita pentru el insusi.

 

Pentru Jung, sufletul este o entitate cu multe fatete: fluid, viu, neregulat, multi-dimensional, si capabil de dezvoltare creativa. El a identificat imaginea cu psihicul “imaginea este psihicul” iar aceasta maxima este elaborata sa insemne the soul ca sufletul este compus din imagini.

 

Viziunea sa “post-moderna” asupra psihicului poate fi observata in enuntul sau: “Fiecare proces psihic este o imagine si o ‘imaginare’, altfel nici o constiinta nu ar putea exista … “. Altfel spus, imaginea construieste experienta, iar o imagine este lumea in care experienta se desfasoara. Ba mai mult, a creat perspective radical noi a imaginilor ca sursa principala a simtului uman de realitate psihica. Pentru Jung si Psihologia Analitica, lumea realitatii psihice nu este o lume a lucrurilor, dar nici o lume a firii, este o lume a imaginilor ca atare. Realitatea nu mai este bazata pe divinitate, adevar, idealuri eterne, sau materie ci pe abilitatile imaginative ale sufletului. Experienta realitatii este este un fruct al capacitatii sufletului de a imagina. “Psihicul creaza realitatea in fiecare zi. Singura expresie pe care o pot folosi pentru aceasta activitate este fantezia … Fantezia, asadar, imi pare a fi cea mai clara expresie a activitatii specifice a psihicului “.

 

Imaginile pshice si imaginatia sunt, dupa Jung, mediul prin care extremele se pot uni. In acelasi timp mediul este “locul” lumea interioara si cea exterioara a subiectului uman se unesc, oferind individului o senzatie vitala de legatura vie cu ambele lumi. In centrul viziunii lui Jung asupra psihicului sta viziunea sa ofdialectica interactionand intre fenomene intrapsihice, somatice si interpersonale cu lumea, procesul analitic si viata ca atare. El a sustinut mereu existenta existenta realitatii psihicului: fenomenele psihice relationeaza dar nu sunt reductibile la alte nivele de experienta cum ar fi ADN-ul, neuronii sau sinapsele si ar trebui cercetate pe masura ce sunt experimentate. Sufletul este un fapt psihologic obiectiv, independent de dovezi specifice asupra existentei sale. Nu poate fi niciodata reprimat cu totul, epuizat sau golit prin analiza – analizarea sa este un proces fara sfarsit. Ceea ce se schimba este natura discursului.

 

Cateva din ideile principale din Psihologia Analitica, in afara celor deja mentionate ca psihic, imagine, fantezie, suflet, sunt:

  • Energia Psihica (isi are sursa in instincte, fiind comparabila si guvernata de aceleasi principii ca si energia fizica, cu mentiunea ca energia psihica are nu doar cauza ci si scop),
  • Subconstientul (continut mental care este inaccesibil ego-ului, cu propriul caracter, legi si functiuni),
  • Constiinta (activitate care mentine relatia dintre continutul psihic si ego),
  • Arhetipurile (partea mostenita a psihicului; tipare structurale de performanta psihologica legate la instinct; o entitate ipotetica independenta de fel si evidenta doar prin manifestarile sale),
  • Simbolurile (presupune mereu ca exprimarea aleasa este cea mai buna descriere sau formulare a unui fapt relativ necunoscut, care este totusi cunoscut sau postulat ca exista),
  • Complexele (colectie de imagini si idei,grupate in jurul unui nucleu derivat din unul sau mai multe arhetipuri si caracterizate de o nota emotionala comuna),
  • Sinele (psihicul in totalitatea sa ca atare, o imagine arhetipala a adevaratelor potentiale ale omului si unitatea personalitatii ca un tot unitar).

Pentru programari si mai multe informatii